Ma uit in jurul meu si vad un mare gol. E pustiu. Parca am ajuns intr-un desert si orbecai printre prejudecati si sabloane umane si senzoriale.
Ajung intr-o oaza, e bine, e racoare, imi fac palmele caus si beau apa tamaduitoare, pare perfect, parca as fi chiar fericita. Trece. Dispare in zare prea repede, prea fara sa fi lasat vreo urma, un fel de fata Morgana, un vis fumos din care te trezeste nemilos si crud alarma fara niciun drept de apel, fara avertisment. Din nou…eu…si un hau ce pare a se eterniza.
Ma duc, ma intorc, o iau de la capat, zambesc, ma-ncrunt, iau decizii drastice, bruste, nu e bine, din nou inapoi, sunt ca un dervis ce se invarte intr-un dans omogen dar rapid, prea rapid, prea fara urma, prea fara…
M-am saturat de superficialitate, ma-nconjoara, ma-nvaluie intr-un sal ce ma sufoca, as vrea sa fug, dar unde? Caut ceva, dar nu prea stiu ce, nu stiu unde, nu stiu cine ar putea sa imi dea acel impuls. Vreau o idee, de fapt, o samanta de idee si pe cineva, oricine sa ma ajute sa o dezvolt, sa vad cum incolteste si apoi se transforma intr-un plan, in ceva concret cu sens, cu esenta, cu liniste, cu satisfactie.
Vreau un vis devenit realitate, vreau oameni langa care sa ma dezvolt, sa ma atraga, sa ma provoace, sa ii provoc, sa gandeasca, sa gandesc, sa gandim.
Veau sa ma bucur, asa cum ma bucuram cand eram copil si alergam cu cainii pe maidan, vreau sa rad cu pofta, asa cum radeam cand jucam sotronul si ratele si vanatorii in fata blocului, vreau sa plang de fericire, asa cum am plans odata.
Fug. Fug de mine, fug de tot, nu mai e nimic care sa ma ademeneasca, alerg in deriva, am obosit. Vreau sa tac si sa tip in acelasi timp. Vreau sa aud, sa vad, sa traiesc ceva care sa ma faca sa vibrez.
Oamenii vin si pleaca. Ii las, nu ma mai opun cu nimic demult, nu merita osteneala. E bine cat sunt, apoi e bine si fara ei caci vor aparea altii cu acelasi chip, cu aceleasi masti, cu aceleasi trairi. Nimic nou. Nu-i mai vreau, cine sunt? De ce i-as tine langa mine? I-am cunoscut? M-au cunoscut? Prea putin.
Caut ceva, e clar, dar ce exact? O fi ceva nou, sau poate ceva vechi ce am avut odata si pare sa nu se mai intoarca.
Iluzii. Ma hranesc cu naluci si imagini distorsionate a unei realitati ce nu mai exista…S-a pierdut…Dar unde? Se va intoarce sau apogeul a trecut?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu